cu ochii pe spate…

Last day at work. Ultima zi la acest loc de munca. Stii acel sentiment uneori cand iti schimbi locul de munca si te gandesti un pic asa in adancul sufletului tau, oare am facut o alegere buna? Ei bine, sunt momente, chiar matinale, cand acest gand te face sa zambesti cu un rictus salbatic pe bot si sa iti spui: “Astia sunt pana in ultima clipa niste fraieri!”Bine intr-un fel am cazut si eu de fraier. Un coleg trebuia sa puna de vineri niste invitatii intr-un plic, nu multe, vreo 40. Nu le-a facut. A incercat sa ma sune ieri. Nu i-m raspuns. M-a sunat dimineata in timp ce curierul astepta langa mine plicurile mele.(fiecare a avut depus invitatii in plicuri). El nu a avut timp vineri si ma ruga sa le pun eu in plic sa le dau curierului. Voi ce ati fi facut? Ei bine, la inceput l-am refuzat si apoi…. mi s-a facut un pic mila de el de ei de toti cei implicati… si le-am pus dar atunci mi-am adus aminte de acel gand de care ziceam la inceput. Frate, astia nu sunt in stare sa trimita niste invitatii la timp in niste plicuri. Oare dimineata ii mai ajuta cineva la imbracat, pentru ca sincer incep sa am dubii despre neuronii capacitatea motrica corelata cu abilitatea de a te gandi in avans cu ce sa te imbraci.

Revenind la ultima zi de munca… ma cam ia cu somn ce i drept… sunt la 2 a cafea si tot mi se inchid ochii, lucru care nu mi s-a mai intamplat pana acum, am fost tot timpul speedy. Ei tot imi spun ce mai am de facut ce mai trebuie sa termin. Dar cu ranjetul pregatit cred ca o sa rad cu lacrimi azi de ineptiile pe care le vor scoate pe gura. VArza frate varza. Sa nu cumparati de la ei sa nu le dati nici macar un cent nimic… ca astia sunt catastrofa.Va zic mai incolo cine sunt si ce vor!